Nu stiu cum am inceput sa te iubesc. Stiu doar ca m-am trezit ca te iubesc, pur si simplu. Si de atunci nimic nu a mai fost la fel…
Ai venit in lumea mea in mod neasteptat, dind la o parte, una cite una, toate acele valuri care separa in general lumile intre ele…si cu fiecare val dat la o parte se mai ducea din realitatea stiuta, si ochii mei se obisnuiau treptat cu realitatea in care fiintai si in care ma invitai sa fac parte…
Ai venit neasteptat si totusi parca te-as fi stiut dintotdeauna… ca si cind nu ar exista o limita intre fiinta mea si fiinta ta…ca si cind ai fi aparut sa imi umpli golul din suflet, acea tristete ce nu poate fi definita…tristetea fiecarei vieti care trece…esti omul din imaginatia fiecarei femei … sunt, la rindul meu, femeia fara chip din visul fiecarui barbat …
Ni s-a dat sansa de a fiinta intr-un spatiu dual, sintem parte dintr-un joc in care nu mai exista reguli sau in care nu au existat niciodata reguli conform realitatii comune tuturor, este jocul in care tu esti “stapinul cuvintelor”, si in care realitatile prind viata…
Si simt cu toata fiinta mea cit de necesar imi esti, tu, stapinul cuvintelor mele…
